Afecțiuni renale în general – de la boala renală diabetică la sindromul nefrotic „Suport” homeopatie conform Dr. Banerji

Protocoalele Dr. Banerji

Afecțiunile renale în general – de la boala renală diabetică până la sindromul nefrotic

Termenul afecțiuni renale cuprinde un grup larg de boli acute și cronice în care funcția de filtrare, de reglare sau de excreție a rinichilor poate fi afectată. Spectrul se întinde de la modificări precoce, inițial greu de observat, ale funcției renale, până la boli renale pronunțate cu albuminurie sau proteinurie, edeme, hipertensiune arterială și insuficiență renală progresivă.

Printre grupele importante de boli se numără, între altele, boala renală diabetică (nefropatia diabetică), diverse glomerulonefrite, boli renale tubulointerstițiale, precum și boli care pot duce la un sindrom nefrotic .

Funcțiile rinichilor

Rinichii îndeplinesc numeroase funcții vitale. Printre acestea se numără:

• Eliminarea produșilor metabolici

• Reglarea echilibrului hidric

• Reglarea sodiului, potasiului și a altor electroliți

• Reglarea echilibrului acido-bazic

• Participarea la reglarea tensiunii arteriale

• Formarea sau activarea diferiților hormoni

• Producția de eritropoetină pentru formarea sângelui

• Activarea vitaminei D

• Menținerea echilibrului calciului și fosfatului

O boală renală cronică poate avea, prin urmare, efecte de amploare asupra întregului organism.

Boala renală cronică

O boală renală cronică (Chronic Kidney Disease, CKD) există atunci când, pe o perioadă mai îndelungată, persistă modificări structurale sau funcționale ale rinichilor.

Parametrii importanți pentru evaluare sunt în special:

• Creatinina

• rata de filtrare glomerulară estimată (eGFR)

• Excreția de albumină în urină

• Raportul albumină-creatinină (ACR)

• Tensiunea arterială

• Electroliții

• Examenul urinei

Combinația dintre eGFR și albuminurie permite o evaluare mai bună a riscului de progresie a bolii renale și de complicații cardiovasculare.

Posibile cauze ale bolilor renale cronice

Printre cauzele frecvente sau importante se numără:

• Diabetul zaharat

• hipertensiunea arterială

• bolile renale glomerulare

• bolile autoimune

• inflamațiile renale cronice

• bolile renale polichistice

• bolile renale congenitale

• tulburările recurente ale fluxului urinar

• anumite medicamente și substanțe dăunătoare rinichilor

• bolile vasculare ale rinichilor

• infecțiile sau inflamațiile cronice

Boala renală diabetică – nefropatia diabetică

Boala renală diabetică se numără printre cele mai importante afecțiuni secundare ale unui diabet zaharat de lungă durată.

O glicemie crescută în mod permanent poate deteriora vasele de sânge mici și structurile de filtrare ale rinichilor. În același timp, hipertensiunea arterială, modificările metabolice și alți factori de risc vascular joacă un rol important.

Boala poate progresa ani de zile fără a fi observată.

Albuminuria în diabet

Un semn important al unei afectări renale diabetice poate fi o excreție crescută de albumină în urină .

Pentru evaluare se determină frecvent raportul albumină-creatinină din urină.

Totuși, albuminuria poate apărea și în alte afecțiuni sau temporar. Prin urmare, o singură valoare măsurată anormală nu dovedește încă o nefropatie diabetică și ar trebui controlată și interpretată în consecință.

Proteinurie – proteine în urină

În cazul unei leziuni a barierei de filtrare glomerulare, cantități mai mari de proteine pot trece din sânge în urină.

Cauzele posibile ale proteinuriei includ, printre altele:

• boala renală diabetică

• diverse glomerulonefrite

• sindromul nefrotic

• leziunea renală hipertensivă

• anumite boli autoimune

• alte boli renale structurale

O proteinurie pronunțată sau persistentă ar trebui investigată nefrologic.

Sindromul nefrotic

Sindromul nefrotic nu este o singură boală, ci un tablou clinic care apare prin tulburarea pronunțată a funcției de filtrare glomerulară.

Sunt caracteristice în special:

• proteinurie severă

• nivel scăzut de albumină în sânge (hipoalbuminemie)

• edeme

• frecvent niveluri crescute de lipide în sânge

Prin pierderea considerabilă de proteine pot apărea deplasări de lichide în organism.

Edemele în sindromul nefrotic

Sunt tipice acumulările de lichid, de exemplu:

• la nivelul gambelor și gleznelor

• la nivelul feței și în special al pleoapelor

• la nivelul mâinilor și brațelor

• în cavitatea abdominală

• în evoluțiile severe, generalizat în întregul organism

O creștere rapidă în greutate poate apărea din cauza acumulării tot mai mari de lichid.

Cauzele sindromului nefrotic

Un sindrom nefrotic poate fi cauzat de diferite boli, de exemplu:

• boala renală diabetică

• boala cu modificări minime

• glomeruloscleroza focal-segmentală (FSGS)

• nefropatia membranousă

• amiloidoza

• nefrita lupică

• alte boli glomerulare

Cauza exactă este decisivă pentru tratament.

Complicațiile posibile ale sindromului nefrotic

Prin pierderea unor proteine importante pot apărea diferite complicații.

Acestea includ:

• edeme pronunțate

• tendință crescută de tromboză

• tromboze și embolii

• susceptibilitate crescută la infecții

• modificări ale lipidelor din sânge

• stări de deficiență a anumitor proteine

• deteriorarea funcției renale

Prin urmare, sindromul nefrotic necesită o îngrijire medicală sau nefrologică atentă.

Glomerulonefrita

Sub termenul de glomerulonefrită sunt reunite diferite boli inflamatorii ale corpusculilor renali.

Semnele posibile sunt:

• sânge în urină

• proteine în urină

• hipertensiune arterială

• edeme

• funcție renală redusă

Unele forme pot progresa rapid și necesită un diagnostic rapid și un tratament specific.

Simptomele unei boli renale cronice

Stadiile incipiente nu provoacă frecvent disconfort.

În cazul unei limitări progresive a funcției renale pot apărea:

• oboseală

• scăderea randamentului

• tulburări de concentrare

• lipsa poftei de mâncare

• greață

• mâncărime

• edeme

• hipertensiune arterială

• modificări ale volumului de urină

• dificultăți de respirație în caz de supraîncărcare cu lichide

• crampe musculare

• Anemie

Simptomele apar adesea abia atunci când funcția renală este deja semnificativ afectată.

Diagnostic

Pentru clarificarea bolilor renale pot fi utilizate, în funcție de situație:

• Creatinina și eGFR

• Ureea

• Sodiul și potasiul

• Calciul și fosfatul

• Albumina din sânge

• Sumarul de urină

• Sedimentul urinar

• Raportul albumină-creatinină

• Determinarea proteinuriei

• Măsurarea tensiunii arteriale

• Ecografia rinichilor și a căilor urinare

• investigații imunologice sau serologice

• eventual biopsie renală

O biopsie renală poate fi necesară în special în anumite boli glomerulare, pentru a stabili diagnosticul exact.

Tratamentul și protecția funcției renale

Tratamentul se orientează întotdeauna după boala de bază.

Măsurile importante pot fi:

• reglarea optimă a tensiunii arteriale

• controlul bun al diabetului zaharat

• reducerea unei albuminurii sau proteinurii existente

• tratamentul tulburărilor metabolismului lipidic

• evitarea substanțelor care dăunează rinichilor

• alimentație adaptată

• tratamentul edemelor și al tulburărilor electrolitice

• tratamentul bolii de bază respective

La pacienții adecvați pot, printre altele, inhibitorii ACE sau blocanții receptorilor de angiotensină (sartani) precum și inhibitorii SGLT2 juca un rol important în protecția funcției renale.

Care terapie este adecvată depinde de boala individuală, funcția renală și alte afecțiuni asociate.

Medicamente și substanțe care dăunează rinichilor

În cazul funcției renale afectate, trebuie acordată o atenție deosebită medicamentelor care solicită rinichii sau a căror doză trebuie adaptată la funcția renală.

Printre acestea pot face parte, de exemplu, anumite analgezice din grupa AINS .

Medicamentele nu trebuie însă oprite de unul singur. Evaluarea individuală a raportului beneficiu-risc și eventuala ajustare a dozei trebuie să fie realizate de medic sau de farmacist.

Insuficiență renală avansată

În cazul pierderii progresive a funcției renale, produșii metabolici, lichidele și electroliții nu mai pot fi reglați suficient.

În stadii avansate poate deveni necesară o terapie de substituție renală de exemplu:

• Hemodializa

• Dializa peritoneală

• Transplantul renal

Prin diagnosticarea precoce și tratamentul consecvent al bolii de bază, progresia multor boli renale cronice poate fi însă încetinită.

Homeopatia după Dr. Banerji

În homeopatia după Dr. Banerji se utilizează, în diferite afecțiuni renale și boli cronice ale rinichilor, remedii homeopatice și potențe stabilite conform protocoalelor Banerji.

Un tratament de încredere al unei boli renale diabetice, proteinurii pronunțate, glomerulonefritei, sindromului nefrotic sau insuficienței renale progresive prin remedii homeopatice nu este dovedit științific.

În special în aceste boli sunt necesare controale regulate ale Funcția renală, excreția de proteine respectiv albumină, electroliții și tensiunea arterială esențiale. Un tratament nefrologic și medicamentos necesar nu trebuie înlocuit sau întârziat prin remedii homeopate.

Indicație importantă

O evaluare medicală respectiv nefrologică este necesară în special în cazul excreției persistente de proteine sau albumină în urină, sânge în urină, edemelor în creștere, micțiunii semnificativ reduse, deteriorării inexplicabile a funcției renale sau hipertensiunii greu de controlat necesară.

În cazul dispneei severe, edemelor pronunțate, reducerii bruște semnificative sau absenței eliminării de urină, tulburărilor de conștiență sau deteriorării rapide a stării generale este necesară o evaluare medicală imediată.

Informațiile de pe această pagină servesc exclusiv informării generale și nu înlocuiesc consultul, diagnosticul sau tratamentul medical.

Ingrediente: Thuya occ., Lycopodium, Bryonia alba, Eel serum., Medorrhinum, Apis